Eu trăiesc conform principiului sănătos că pământul suportă pe toată lumea, indiferent dacă lumea aia e proastă, imbecilă, deșteaptă, mincionasă etc. Tocmai din cauza asta nu am nimic cu niciun politician și foarte rar mă bag în discuții politice. Am încercat, dar am descoperit că certurile politice îmi dau o stare mizerabilă de care nu am chef. Pur și simplu oamenii nu pot discuta politică… pașnic. Din cauza asta am tot ignorat personajele care frecventează această femeie ușoară numită “politica românească”.

…dar acum ceva vreme a apărut acest nene numit Dan Șova, un băiat născut și crescut în sânul unui partid momentan la guvernare, care mi-a atras atenția prin faptul că a început să îndruge verzi și uscate despre Holocaustul din România (vezi aici). De fapt omul nu a citit “Jurnal” de Mihai Sebastian, o opera în care scriitorul descrie foarte clar pogromul din Iași. Mai mult de atât, era de-ajuns să-și aducă aminte de istoria pe care a învațat-o în facultate, anume despre faptul ca Antonescu, prieten fiind cu arienii, a supus populația evreiască din România la destule oprimări, gen confiscarea aparatelor de radio sau desființarea posturilor telefonice (mai multe citiți aici).  Mno, acum toate-s cool, mai dă omu’ cu bâta în baltă în prime time, suntem obișnuiți cu asta. Am închis ochii și la faptul ca primul ministru i-a dat nana la poponeț acolitului și la trimis la Washington să se documenteze, iar Dănutz s-a intors de acolo cu privirea in jos și coada între picioare. Liniștea s-a așternut peste tot iar noi am uitat de poveste și ne-am întors la “Jos Basescu”.

…dar Dănutz nu a uitat și ieri am dat peste un articol în care trâmbița precum găina pe ouă că acum el a văzut lumina, și-a dat seama că a fost un dobitoc și acum se declara BFF cu toți susținătorii Holocaustului. Mai mult decât atât a “demarat” și “susținut” și niscaiva inițiative “de natură legislativă” ca să-și izbăvească păcatele față de poporul ales. Pai mă Dănuț, stai că nu merge așa. Ok, înțeleg că te-a luat gura pe dinainte și ai început să îndrugi verzi și uscate pe la TV. Am înțeles faptul și că ai plecat în SUA (pe banii mei, cum ar fi)  ca să-ți “completezi informațiile care-ți lipseau” despre ce s-a întâmplat atunci dar… totul trebuia să se oprească acolo. Să ieși acum și să-ți încordezi pectoralii este ca și cum te-ai da prieten bun cu baiețelul din generală pe care-l terorizai înainte să afli că mama lui e colegă de coafor cu mama ta. Până acum erai un om care și-a pus cenușă în cap. Acum începi să devii ridicol…

…iar inițiativele… puh-leaaase! Susținerea programei de predare a Holocaustului în România? Adica ce se face acum la istorie, doar că versiunea horror? Nu ar fi mai bine niște cursuri de sociologie pe bune în care să învățăm tinerii cum să NU ajungă să se întâmple un al doilea Holocaust? Nu ar fi mai bine să învățăm noua generație că Holocaustul nu a pornit de la Hitler sau de la naziști, ci tot poporul a pus umărul? Nu ar fi mai bine să le spunem tinerilor ca Hitler a ajuns la putere în urma unor alegeri democratice, iar pe la mijlocul războiului jumătate din poporul german l-ar fi votat tot pe el?^[1] Nu ar fi mai bine să învățăm tinerii despre antisemitim și istoria lui în Europa?

Fix după ce am scris titlul am dat peste articolul ăsta, care este pe aceeași temă, dar vorbește în termeni mai academici.

[1] Laurence Rees – “Auschwitz: The Nazis and the Final Solution”

PS: Dacă nu ați citit Mihai Sebastian – “Jurnal” vă sfătuiesc să o faceți pentru ca este o carte foarte foarte bună.