Prima oara cand am luat contact cu Linux era prin 1999 (sau ’98, nu mai stiu). Am cumparat un supliment de la CHIP care venea cu un CD de RedHat 6. Habar nu aveam ce inseamna Linux, asa ca m-am aruncat sa-l instalez. Dupa vreo 3 ore de chin (eu fiind mult mai putin literat in ale calculatoarelor pe atunci) iata-ma in fata unui prompt care zicea “localhost login: “ si un cursor care clipea. Login? Login cu ce? Dupa o vreme m-am prins ca userul era root si parola era cea pe care o uitasem deja. Reinstalat. Tinut minte parola. Login. Alt cursor. Now what? StartX – si in momentul acela… freeze. Placa mea video nu era agreata de pinguin. “Plm” mi-am zis si am renuntat.
Disk encryption este ceva util si, in acelasi timp, o durere in dos. Totul merge mai lent, aplicatiile pornesc mai greu; credeai ca un i7 Quad Core cu 8Gb de RAM este o masina rapida? Ti se pare *prea* rapida? Pune un disk encryption pe el – McAffee sau, mai rau, Symantec. Atunci ai sa vezi bestia incatusata si chinuindu-se transpirata sa-ti deschida un IDE. Intrucat astea nu-s conditii de munca normale am dat HDD-ul meu spatios pe un SDD (jumatate de spatiu, dublu la pret) si, la sfatul diversilor colegi mai experimentati, am decis sa schimb si sistemul de operare. Alegerea evidenta – Linux.
Dupa un scurt intro in Fedora mi-am zis ca e totusi mult prea Linux pentru mine si ca nu are rost sa ma mint singur, asa ca am sarit in barcuta Ubuntu. Primul pas a fost sa dezactivez Optimus de pe laptop (un fel de SLI) care nu era suportat de Linux, ceea ce m-a lasat doar cu placa nVidia (consuma un pic mai mult, dar tot tine 3h bateria – testat azi). Cu mici peripetii (si cu ajutorul sus-numitilor) am reusit sa am o instalare stabila…
…pana m-am decis ca ar fi o idee buna sa renunt la Wine, pentru ca instalasem CrossOver. Si uite asa baiatu’ mamii face un sudo apt-get purge wine*, moment in care Wine pleaca si ia si o poala de librarii dupa el, lasandu-mi interfata grafica cu o tema foarte… windows-ish. Au urmat niste momente de care imi aduc vag aminte, ceva cu multe sudo apt-get purge si sudo apt-get install –reinstall si multi nervi, momente dupa care am decis ca e mai bine sa ma culc, ca la 2 dimineata sigur nu rezolv problema. A doua zi pe la 9 eram fresh in picioare si decis sa reinstalez toata mizeria, nu inainte de a-i mai da o sansa totusi.
…si iata ca a mers. Ajunsesem in stadiul in care a) fereastra de login aparea si b) dupa ce treceam de ea ramanea un ecran cu un wallpaper interesant… si atat. Dupa multa lectura pe diverse forumuri a reiesit ca trebuia sa sterg niste foldere de setari (evident ca nu-mi mai aduc aminte care) si sa setez interfata sa fie Unity, nu Gnome si dupa un reboot iata-ma inapoi in Unity. Rasuflat usurat, reconfigurat, acum totul merge bine.
Dupa o zi de folosinta pot sa zic ca e stabil – boot time 7 secunde, IDE-ul se deschide in 2 secunde, browserul se misca fluid. Sper sa fiu la fel de incantat si saptamana viitoare pe vremea asta. Va tin eu la curent.
PS: Ulterior am aflat ca CrossOver se bazeaza pe Wine, asa ca dezinstalatul lui a fost cea mai proasta ideea pe care puteam s-o am in momentul ala.
