In timp ce fratele meu geaman este ingerasul de pe umarul drept care va indeamna sa va faceti singuri mancarea, cat mai eco-bio-trio, eu sunt ingerasul de pe umarul stang care va indeamna sa mancati la fast-food, ba chiar va dau si un ghid util pentru chestia asta.
Acest articol există datorită postului de aici.
Foarte foarte multă lume pedalează pe ideea că “stilul de viață sănătos” înseamnă “mâncare sănătoasă” – eco, bio, trio, raw etc. Mănâncă iarba eco ca să previi infarctul, bea smoothie de fructul pasiunii cu lacrimi de unicorn ca să previi cancerul, prostii din astea. McDonald’s este “de plastic”, restaurantul e câh, nu mai mânca Eugenia că o să mori, ia de aici fursecurile astea #homemade cu fructe uscate, miere bio și fulgi de ovaz.
De cand am aflat vestea ca vom avea un urmas am inceput, inevitabil, sa auzim si povesti despre tot procesul care-l implica acest lucru. Pe unele le auzim pentru ca vrem – este normal sa vrei sa stii cum au trait altii aceasta experienta (nu neaparat ca sa stii la ce te astepti, ci mai degraba ca sa-ti mai goneasca teama de necunoscut); pe altele la auzim ca vin la pachet cu categoria precedenta, si astea sunt, de obicei, cele mai horror.
Am observat o fascinatie morbida a femeilor de a-si povesti toate nenorocirile prin care au trecut cunostinte, prietene, ba chiar si ele insele. “Ah, esti insarcinata? Vrei sa nasti natural? Da e bine, dar o cunostinta de-a surorii unei colege n-a putut sa stea in fund doua zile dupa aia pentru ca [whateeever]”; “Ah, la clinica aia privata? Da, am auzit de la vecina unei verisoare de-al treilea ca la nu-stiu-ce clinica privata (nu cred ca la aia unde nasti tu, dar uite, intreb) au lasat pe femeie in travaliu de una singura trei ore incheiate”. Indiferent de metoda prin care nasti – exista o poveste de groaza despre ea. Indiferent de clinica la care nasti – exista o poveste de groaza despre ea. Indiferent de ce stii tu despre nastere – exista o poveste de groaza despre tot, si de fapt tot ce stii e gresit.
De ce?! De ce sunteti morbide? De ce n-am auzit povesti cu “da, am stat in travaliu X ore pentru ca asa e normal, am nascut, totul a fost bine, copilul e sanatos”? De ce n-am auzit despre cezariene de succes?! (“Da, m-a durut ca la orice operatie, dar dupa cateva zile am fost ok, copilul e bine sanatos”). De ce toate proclamati peste tot ca e foarte misto sa fii insarcinata, si vai ce iti schimba viata un copil, dar cand sunteti luate la bani marunti incepeti sa insirati niste povesti care sperie orice mamica aspiranta? De ce sunteti atat de morbide?!
…si nu ma provocati sa incep sa vorbesc despre forumurile de mamici!
Sa furi din dulapioarele de la sala mi se pare un lucru de cacat. Pe bune, ce fel de retardat special sa fii ca sa deschizi dulapiorul omului si sa-i salti lucrurile de acolo? Cum mama dracu sa furi sosetele omului? Sau sacoul? Sau pantofii? Cum sa vii intr-un loc unde lumea se relaxeaza si sa incepi sa furi din dulapioare? Mie asa ceva mi se pare de neconceput…
…asa ca ieri, pe cand tocmai imi terminam programul de transpirat prin niste binemeritate respiratii adanci, imi aduc aminte ca nu am incuiat deloc dulapiorul. Pur si simplu secventa “apesi butonul verde – bagi cifrul – inchizi clapeta” mi-a lipsit complet din rutina. Portofel, chei de la masina, haine… toate neincuiate.
Nu lipsea nimic, dar am avut ceva probleme cu maroul din chiloti…
…sau cel putin sa le stinga daca magazinul este inchis. Pe bune acum, daca mergi noaptea pe un bulevard din Bucuresti (sa zicem, absolut intamplator, Soseaua Pantelimon sau… Fundeni) esti pur si simplu orbit de toate firmele, firmulitele si reclamoaiele care iti lumineaza traseul. Serios, ma gandesc ca primaria e proasta daca mai da lumina pe Mihai Bravu (intamplator zic de el, as putea sa zic… Iuliu Maniu), pentru ca ar putea la fel de bine sa lase patronii de firme luminoase sa lumineze drumul.
Pe langa consumul enorm de curent (care ma afecteaza prea putin, in fond si la urma urmei e buzunarul lor) mai sunt si extrem de derutante. Una la mana ca farmaciile au crucile alea morbide aprinse cand sunt inchise; a doua la mana este ca acele cruci sunt… verzi (ca semaforu, u kno…); a treia la mana ca unele au becuri stroboscopice (Soseaua Andronache, intre calea ferata si intersectia cu Sos. Colentina), iar eu nu pot decat sa le urez succes epilepticilor. Cele mai misto sunt alea de pe marginea drumului national. Un exemplu (intamplator, evident) este pe DN5 (Giurgiu-Bucuresti) cand la un moment dat pe stanga dai o firma care are niste becuri rosii. De la distanta seamana la fix cu becurile unui camion care sta pe banda intai. Din aceeasi serie este si firma unui magazin de geamuri care are fix luminile unui girofar de politie (Bd. 1 Decembrie 1918, cum faci stanga dinspe Poarta 4 spre intersectia cu Basarabia).
Ce e misto e ca nimeni nu baga asta de seama. Pe primarie o doare la basca, locatarii care stau cu becul in ochi inghit in sec. Reclamatii probabil ca sunt, dar cine sa le bage in seama?
…esti de cacat. Si sa-ti explic de ce:
Ieri, pe la ora 10:30, cand eu eram in plina treaba, iar muncitorul meu se pregatea sa-mi croiasca gresia, tu mi-ai oprit curentul. M-ai lasat fara curent, si prin consecinta, fara apa si internet (in ordinea importantei).
Nu ti-am purtat pica ca mi-ai oprit curentul. La urma urmei nu poti sa modernizezi reteaua fara sa lasi niste lume pe intuneric, si este absolut normal s-o faci in timpul zilei, atunci cand consumatorii sunt plecati la serviciu. Nu, ar fi fost absurd sa ma supar pe tine ca ai oprit curentul pentru o revizie care, probabil, te va ajuta ca la iarna sa nu ma mai lasi pe intuneric cand e gerul mai
M-am suparat pe tine pentru ca ai uitat sa-mi spui. A trebuit sa aflu de la tine de pe site, accesand un link obscur pitit in fundul paginii si care ducea la un PDF numit “intreruperi programate”, ca ai de gand ca ieri, 29 septembrie, intre orele 8 si 17, sa inchizi curentul in Pantelimon pe strazile Magnoliei, Avicola si Sf. Maria. M-ai enervat la culme pentru ca, desi ti-am dat numar de telefon, adresa, adresa de mail, desi am cont la tine pe site si ma bombardezi lunar cu mailuri cand vrei bani pe factura si cand vrei indexul, nu ai catadicsit sa-mi trimiti un amarat de mesaj. Trei randuri obosite cu “Fraiere, iti luam curentul toata ziua, n-are rost sa lucrezi de acasa si nici sa-ti chemi muncitorii. Da-le liber si du-te la birou. Si vezi ca e perioada in care-mi dai indexul”. Nu, nici macar atat. Ai mers tiptil ca un partz de varza si mi-ai luat curentul cand aveam mai mare nevoie de el.
Esti un bulangiu, Enel.
PS: Iar pe la ora 9 ai oprit si curentul in zona de unde-mi vine mie internetul, lasandu-ma iar fara obiectul muncii. Mori!!
Trec printr-o perioada in care meditez adanc la rolul Facebook-ului in viata mea, si incerc din rasputeri sa-l fac relevant. Unul din subiectele la care am meditat intens (si in pozitia cunoscuta) a fost pusul de poze cu copii pe Facebook. Acum, eu n-am nimic impotriva sa-ti pui progenitura pe Facebook, in fond si la urma urmei probabil ca asa o sa fac si eu la un moment dat – ii fac o poza copilului pictat cu mancare pe fata in parc pentru ca… acum nu am un motiv, dar atunci sigur voi avea pentru ca nu imi inchipui jumatate de internet postand fara motiv poze cu copii. Dar in fine, deviez de la subiect…
Dar oare copilul tau vrea poze cu el pe Facebook? Stii ca pozele alea nu mor niciodata, nu? Stii ca daca iei un link din ala si-l pui bine el va fi accesibil si peste 10 ani, nu? De ce-i faci asta copilului tau? Iti dai seama ca copilul ala o sa vrea si el sa agate ceva la un moment dat. Se uita gales la o fata, ii duce ghiozdanul, o intreaba de tema la “Romana”, o apuca timid de mana, poate chiar o saruta intr-un gang pe langa liceu… pana cand da fata peste pozele copilului jucandu-se in noroi. Sau in cada. Sau pictat pe fata ca Spiderman. A doua zi or sa fie “doar prieteni”.
Protejeaza demnitatea copilului tau. Nu-i pune pozele online fara acordul lui.
Stateam eu pe buda cu degetul in nas si meditam la conditia de blogger. Pur si simplu sunt incompatibil cu aceasta conditie (am mai spus-o si, probabil, o s-o mai repet). Am un simt puternic al irelevantei si imi dau seama ca as cauza foarte multa durere in basca prin toate parerile pe care mi le-as da zilnic. Adica… in general eu vad articolele din blogosfera de doua feluri: contre-hatereli-dispret gratuit (vezi pe ala cu “De ce stau oamenii cu piciorul pe stop la frana”. Nu stiu care a fost, deci n-am link) si articole facute sa fie – link la o stire, doua randuri de comentariu (gen “pentru ca basescu”) – e ok, am facut si eu unu-doua din astea, dar nu le-am mai vazut rostul. La mine e simplu – ai ceva de scris, scrii; n-ai nimic de scris, tot scrii, dar trebuie sa fi un foarte bun inventator, altfel cititorii se pot prinde ca e o idee scremuta. Si de obicei se prind. Eu ma prind. Eu sunt mai special.
…dar sa revenim la lucrurile care te fac neprost: carti. Baiatul din spatele Amazonului este un mic geniu. Kindle-ul este device-ul perfect prin intermediul caruia arunci bani si uite asa am aruncat banii (“fara numar, de la socru’ mare”) pe vreo doua-trei carti pe care vreau sa vi le recomand.
Continue reading
Cand stateam eu asa cu mainile pana la cot in calculatorul desfacut, asezand cu grija noul cooler peste procesor si injurand toate firele (pe care nu m-am priceput niciodata sa le adun) m-a lovit un fapt trist: copilul meu n-o sa stie niciodata ce-i in cutia asta. Heh, s-ar putea ca copilul meu sa nu stie la ce foloseste cutia asta.
“Domnule primar,
Subsemnata _, domiciliata in orasul Pantelimon, Strada ____, posesoare a CI seria … nr… doresc sa sesizez urmatoarele:
In urma intemperiilor din ultima perioada strada X a devenit impracticabila. Pamantul afanat in urma ultimelor lucrari de pe strada s-a transformat in noroi, iar santurile sapate s-au scufundat, ingreunand considerabil traficul auto si facand imposibil traficul pietonal. La toate astea contribuie si faptul ca piatra care se turna in fiecare primavara pe strada este absenta anul acesta.
Ca locuitor al acestui oras si contribuabil la bugetul local prin taxele pe care le platesc, am rugamintea sa remediati aceasta situatie.
Va multumesc.”