Mor de somn aşa că bag rapid câte ceva de pe drum:
– În Oradea la Papa Zone am întălnit cele mai interesante combinaţii de mâncare (am ajuns acolo la recomandarea Oradeanului).
– Slovacii şi-au facut autostrăzi. Acum şase ani când am fost pe acelaşi traseu ca şi am mers pe drumuri cu o bandă pe sens. Azi am mers 70% din distanţă pe autostrăzi, ocazie cu care mi-am luat amenda 50 de euro pentru ca “This is motorway, yes? You need motorway sticker”. Al naibii care a ştiut.
Roadtripping…
De vreo patru ani de zile am renunţ la concediile “statice” gen Grecia, Turcia etc. Mi s-a părut mai importantă plimbarea, detaşarea de “programele turistice”, plănuirea excursiei, descoperirea de locuri noi. Mai intâi a fost Elveţia, apoi Valea Loirei, anul trecut – Croaţia, iar anul ăsta a venit rândul alte ţari să fie calcată in picioare de mine – Polonia. Un roadtrip cu tentă istorică, cu campinguri, cu plajă la Marea Baltică (plajă in trening adică), o excursie în care vreau să văd cu ochii mei cum arată ţara aia care a fost aproape rasă de pe hartă în timpul celui de-al doila razboi mondial, iar acum nici măcar criză n-a avut.
Deci vreo două săptămâni de-acum încolo voi fi plecat. (Poate) vă ţin la curent ce şi cum…
Frica de service…
Azi mi-am luat masina din service. Nu e prima oara (ba cred ca este a o mia oara) dar cu toate astea m-a incercat o mica frica cand am plecat cu ea de acolo. De fiecare data am aceleasi temeri – daca au uitat aia sa puna nu stiu ce fir la loc? Daca au stricat ceva pe la A/C? Daca au uitat sa lege nu stiu ce siguranta? Parca bate ceva. Parca nu mai face zgomot semnalizatorul. Parca nu franeaza cum trebuie. Parca nu accelereaza cum trebuie. Ce naiba e asa jegoasa pe dinauntru?!
Cred ca de vina sunt experientele pe care le-am mai avut pe la diverse service-uri de “baieti destepti” care nu mi-au resetat calculatorul dupa revizie (ca nu aveau softul, lol), care mi-au schimbat doar pivotul ca atat le-am zis eu (pentru ca nu-i asa, un rulment uzat care pacane nici nu-l bagi in seamna daca nu ti-a zis clientul de el) etc. Pe langa asta toate angoasele mele sunt si alimentate de diverse patanii citite sau povestite, cum ar fi ca o prietena de-a mea s-a dus cu Tico in service si cand sa-l ia a constatat ca lipseste un surub de la usa. A reclamat imediat chestia asta, iar mecanicul a luat nonsalant surubul de la alt Tico si i l-a pus ei.
…si pe langa asta maine plec in concediu.
PS: Nu mai zic acum de cele sase zile in service care s-au facut vreo 14, mi-a trecut supararea).
Cornul abundenței…
Și se făcea odată ca-i dă Dumnezeu lui Sf. Petru Cornul Abundenței și zice:
’Petrică, ia du-te tu tată și împrăștie Abundența prin lume, că n-ar strica un pic de ajutor divin noii mele jucării’
…și pleaca Sf. Petru și începe sa împraștie peste tot Abundență. Și a aruncat Sf. Petru Abundența în apă și atunci apa s-a umplut de pești și pescarii s-au bucurat. Și a aruncat Sf. Petru Abundență pe pamânt, și atunci el s-a umplut de roade și lucrătorii pamântului s-au bucurat. Și a aruncat Sf. Petru Abundență și la Apus, și atunci toți locuitorii Apusului s-au bucurat. Și a aruncat Sf. Petru Abundență și la Miazănoapte și atunci toți vikingii și urșii polari s-au bucurat. Și când să se întoarcă spre Răsărit se împiedică Sf. Petru de o țara mică, aflată pe malul Mării celei Negre și al Dunării celei Albastre, și scapă Cornul Abundenței peste dânsa. Enervat la culme, Sf. Petru trage o preacuvioasă flegmă și zice cu năduf:
’Ptiu! De n-ați avea parte de ele!’
Asus Aspire One 756 – noua jucarie
Inca de anul trecut imi intrase in cap ideea ca trebuie sa-mi iau un netbook. Pur si simplu am simtit nevoia sa am la dispozitie ceva mai portabil decat un laptop, iar tabletele nu-mi plac pentru ca… nu stiu de ce, cred ca pur si simplu nu ma atrage ideea. Si nici touchscreen-ul. Anul asta am pus piciorul in propriul prag si am zis “Pana aici! In concediul asta vei povesti despre concediu si vei posta poze direct din usa cortului!”, asa ca am dat fuga si mi-am luat un Asus Aspire One 756. Si dupa ce l-am luat am zis ca ar fi bine sa ma dau mare cu el…
…si m-am mutat in casa noua
Actualizati blogroll-urile, feed-urile, link-urile, spuneti-le prietenilor si rudelor, dați tuturor de știre că Jollycă debiteaza acum in casa lui. S-a mutat și el ca omu’ gospodar la curte ca să nu-i mai bată vecinii de WordPress in țeavă atunci cand înjura în gura mare. Apartamentul de acolo rămâne deschis pentru vizionare pentru că mi-e lene sa mut posturile și pentru că e bine să mă mai uit un pic de unde am pornit (scriam multe imbecilități).
Blogușorul asta este încă în lucru, și va fi așa o bucată bună de vreme pentru că mereu mai găsesc chestii de făcut la el. Pentru laude și alte sugestii puteți folosi cu încredere pagina de contact.
Băi tată, băi, greu mai e să scrii cu diacritice…
PS: Accept sugestii de siglă jmecheră…
Deci o tara de cacat dom’le…
Azi am avut un drum de facut cu un taxi asa ca am intrat pe modul “inregistrare povesti taximetristi”. De obicei nu incheg discutii cu taximetristii dar cateodata ei simt nevoia sa se descarce.
Trei filme de vazut…
(sa mai luam si o pauza)
- The Dark Knight Rises – nu-mi pasa ca povestea e incalcita, ca e prea noir, ca e nu stiu cum, e fuckin’ Batman pe un ecran fuckin’ mare. Cu fuckin’ Christian Bale si (drool) Anne Hathaway. IMAX 2D e fuckin’ awesome
- Seeking a friend for the end of the world – Steve Carell abia asteapta sfarsitul lumii, ca poate asa o sa taca Keira Knightley din gura. Nu, pe bune, daca va place s-o auziti pe miss “sunken-chest-no-booty” vorbind 100 de minute va urez vizionare placuta. Spoiler: asteroidul se loveste pana la urma de Pamant.
- Dead Poets Society – un film trist si frumos, dar care in acelasi timp ascunde o ironie – personajul lui Robert Sean Leonard vrea sa se faca actor, dar tatal sau (un despot) vrea ca el sa se faca doctor. Va las pe voi sa vedeti ironia aici…
Intre timp va sfatuiesc sa urmariti cand si cand cate un episod din Parks and Recreation. E haios.
Impresii de la un concert…
Pe scurt, cu liniuta, ca avem si bani de facut azi:
- 40 de grade si sase dozatoare de bere la cca. 2000 de insi. Geniali!
- De ce tin neaparat aia de la Grimus sa cante in engleza? La naiba, daca vrei sa arati ca ai coaie pune mana si scrie in limba lu’ ma-ta. Si-n plus de asta, nu ne cere noua sa traim emotia cand tu stai ca Mihai Constantinescu pe scena si dai doar din varfu pantofului.
- Cititorule, daca tu esti unul din aia care statea cu telefonul pe sus, ca-ti place tie sa filmezi concertul cu scula ta profesionala – muie din belsug tie si familiei tale. Am mai scris niste injurii, dar le-am sters pentru ca nu mi s-au parut destul de cuprinzatoare. Ah, daca esti unul din ala de-si ridica gagica pe umeri – valabil si pentru tine.
- Placebo au cantat frumos. Nu exceptional, nu nemaipomenit – doar frumos. Probabil ca spectacolul ar fi fost si mai frumos daca nu trebuia sa facem liniste la 23:30. As trimite niste muie si la autoritati, dar am epuizat-o mai sus. Lasati ca primiti si voi data viitoare.
Spor la munca si nu uitati – serviciul nu e carciuma sa va petreceti noaptea p-acolo.
Portia de carte –“Oaspetii Ayatollahului”
Pe arsita asta si cu toate scandalurile din jurul tau merita sa te inchizi undeva cu o carte buna si sa te pierzi in tabloul pe care ti-l picteaza in cap. Intrucat sunt un basist nenorocit si-un pedelist notoriu vreau sa va dau de lucru cu o carte care va va tine legati de ea si va garanta absenta voastra de la Marele Referendum ce se apropie…