Scriu aceste randuri din propria mea bucatarie, renovata si remobilata. Langa mine sta cana de cafea, iar pe fundal se aude fi-miu care s-a enervat pe-o jucarie si da de pamant cu ea. Sunt acasa.
…pentru ca in timp ce voi, multimea astora de celebrati 1 Mai, va betiveati prin Vama sau incingeati gratarele, eu ma mutam. Da, cineva trebuia sa patimeasca si pentru pacatele voastre; pentru litri de vodca inghititi (si scosi afara din nou, in unele cazuri); pentru tolaneala pe sezlonguri; pentru toate pozele din Italia, Irlanda, Elvetia etc. pe care le am in feed-ul de Facebook. Pentru toate astea cineva a trebuit sa patimeasca, iar acel cineva am fost eu. Am patimit prin carat bagajele trei etaje pe scari si umpland masina pana la refuz cu genti si sacose; am umplut o duba cu mobila; am umplut inca o masina cu cutii. Toate astea in week-endul “cu 1 Mai”.
([record scratch]; Poate va intrebati cum am ajuns aici. Sa va povestesc…)
Acum doua luni de zile am demarat lucrarile la un proiect ce era in lucru de vreun an – renovarea completa a casei. Ca sa va faceti o idee despre ce e vorba, iata un pic de context: stam intr-o casa cu un nivel, amprenta la sol fiind cca 100mp (98 parca…); deasupra aveam un pod prafuit accesat din afara casei si folosit ca spatiul de depozitare al cauciurilor mele si a altor prostii; cele trei camere au fost finisate (prost) acum 10 ani cand a fost cumparata casa; geamurile erau unele dintre cele mai ieftine – profil cu trei camere, montaj de rahat prin care batea vantul; usile de interior erau fixate in dibluri, fara pic de spuma intre toc si perete; bucataria era intunecoasa datorita vecinului care are o casa mai inalta (si mai aproape de noi) si un… cotet de porumbei inalt.
In mare lucrarea a fost asta:
– pod izolat, lambrisat, curatat si transformat in “zona curata” cu acces din casa si finisat ca atare (rigips, mocheta geamuri). Nu avem placa de beton turnata peste parter, deci nu am avut cum sa facem o mansarda (si nici nu avem incredere ca fundatia e la adancimea care trebuie pentru ca in perioada 2006-2007 in Pantelimon se construia ca-n codru.)
– am desfiintat podul de deasupra bucatariei si am montat o fereastra de mansarda pe post de luminator.
– am construit un perete partial in living ca sa separam intrarea in camera
– am refacut faianta / gresia in bucatarie, mobila, ba chiar am incropit o mica camara (are 13mp bucataria, ne permitem)
– am schimbat ferestrele in toata casa. Geam tripan, profil cu 7 camere, microventilatie, orice sa nu mai bata vantul prin ele
– am schimbat usile de interior
– am schimbat totul in baie – gresie, faianta, lumina, ba chiar si un mic perete separator intre wc si cada, pentru ca avem baia foarte mica si poate vrei sa faci un nr. 1 rapid cand cineva se lafaie in cada. Am explorat ideea unei a doua bai dar nu este posibil.
– am refacut toata izolatia exterioara cu polistiren gri de 5cm (aveam 5cm si inainte) si vopsea decorativa
– am schimbat toate burlanele pentru ca cele vechi erau de plastic si se decolorasera
– am construit si un foisor in curte pentru ca duceam lipsa de un spatiu unde sa chill out la umbra vara.
– am schimbat mobila prin casa
Nici nu s-a pus problema sa ramanem in casa pe parcursul lucrarii, deci doua luni de zile am stat cu soacra-mea. Mai rau, doua luni am stat la bloc. M-am reintalnit cu “lasa apa sa curga 10 minute ca sa vina calda”, “oare ce au vecinii de discutat la ora asta”, “coboara si tu si du gunoiul”, si, cel mai enervantul “vezi ca acolo e locul de parcare a lu ala de la doi. Nu are aprobare ca pe aici nimeni nu are dar acolo parcheaza el, na…”. Sa mai pomenesc de caratul cumparaturilor pe scari pana la etajul 3?
Aseara, pentru prima oara in 2 luni de zile, nu am mai stat 10 minute cu apa curgand in cada ca sa astept sa se faca cada. Aseara am adormit in liniste, nu in sunet de sirene urland in miez de noapte. In noaptea asta… am dormit toti acasa.
Acu musai sa dai chef de casa noua :).