Ieri seara, pe când schimbam metroul în importantul nod subteran de la Unirii, aud ceva țipete ca se suprapun peste podcast-ul meu favorit din căști. Am dat din umeri și-am trecut mai departe, doar ca să mă întâlnesc și azi dimineață cu o voce tânguitoare ce se scurgea din difuzoarele stației. La un moment dat îmi pică fisa – erau colinde! Ei bine da, jelania aia zicea ceva de Viflaim și ler, de mântuire și alte chestii sfinte.

Bă… de ce mama dreq nu putem și noi să avem niște colinde mai vesele? Adica mă uit pe la alții prin ogradă si aud muzica clasică de Craciun (vezi Austria, Germania), aud cântece vesele (vezi peste Ocean), iar la noi sunt niște miorlăituri care îți taie tot cheful de cozonac, cadouri sau brad. Cred că în ritmul ăsta putem înlocui cu succes cozonacul cu colivă, iar masa veselă de Craciun în familie cu un parastas în toată regula. Am ascultat un Viflaim cu ler azi-dimineață și mi-am adus aminte de o rată la bancă și de goana după cadouri care mă așteaptă în zilele următoare. Craciun fericit și ție, metroule!

Muriți, bă!