Ala mic

Cu uniformat curata si ghiozdanelul in spate am plecat spre scoala cu noaptea in cap. Am luat-o pe scari pentru ca eram prea mic pentru lift, iar etajul patru nu e chiar asa de sus. Toate au mers bine pana cand am ajuns la parter. Acolo, vecinul “de la 10” se intorcea de la plimbarea matinala cu cainele, un tekel tinerel.

Nu mai tin minte cum il chema pe caine. Memoria ma tot indeamna sa-i zic “Dick”, dar asta s-ar putea sa fie doar din cauza a celor ce s-au intamplat. In acea dimineata “Dick” era vesel si chef de joaca, iar eu intepenisem in capul scarilor. Potaia ma vede, sloboade un latrat, apoi se repede la mine pe scari dand din coada. Eu slobod un tipat si o iau la fuga inapoi pe scari, urmat indeaproape de “Dick” si de rasul stapanului. Cainele latra, eu tip, uite asa ajung la usa mea unde tata iese si, incercand sa nu rada foarte tare, incearca sa-mi spuna ca e ok, nu-mi face nimic. Ti-ai gasit!

Ala cu ambitie

Drumul meu de la facultate spre casa trecea printr-o alee pasnica intre o curte de scoala si niste blocuri de pensionari. Pe acolo se aciuasera, ca de obicei, niste comunitari care ocazional isi incordau mushchii si coltii la trecatorii de buna credinta, printre care ma numaram si eu. Nu era zi data de la stat sa nu ma latre o potaie mare si gri care incerca sa demonstreze ca el “apara scara blocului”. Ca in toate cazurile el nu facea decat sa latre, dar altii “colegii” se simteau datori sa incerce si o perforare de pantaloni, intuind probabil noile tendinte in moda ce-aveau sa vina.

La sfatul bunicii mele am luat cu mine o bucata de ciolan, ramasa dintr-o dumnezeiasca “fasole-cu-afumatura-si-castraveti-murati”. Am trecut prin fata blocului cu pricina, cainele a inceput sa latre, am bagat mana in ghiozdan si… cainele a zbughit-o in scara blocului. Am scos osul cu pricina, am incercat sa-l ademenesc… dar cainele s-a intors si a plecat.

Mdap, un caine cu onoare.

Aia care nu m-au placut din prima

Afara era cald si eu tocmai plecam de la serviciu. In statia de troleibuz de la Plevnei cu Vulcanescu trec pe langa o curte deschisa in care dormita un catel de talie joasa. Ajung in dreptul curtii si ma aplec sa ma leg la siret. Potaia tresare din somn, iese din curte si incepe sa ma latre strident, spre amuzamentul tuturor calatorilor din statie. You “Dick”!

In alta zi asteptam pe cineva pe langa ambasada Ucrainei, impreuna cu mama mea. Studiam curtile din jur, in cautare de inspiratie pentru aranjamente florale. Intr-una din curti era un “aranjament floral cu caine lup” care ne privea interesat. Mama se uia la el si-mi zice “…si-acu asta o sa te latre”. In aceeasi secunda cainele sare ca un arc de jos si se repede pe gard latrand asurzitor. Mama rade si trece mai departe…

_____________________________

Sfarsit.