Trec printr-o perioada in care meditez adanc la rolul Facebook-ului in viata mea, si incerc din rasputeri sa-l fac relevant. Unul din subiectele la care am meditat intens (si in pozitia cunoscuta) a fost pusul de poze cu copii pe Facebook. Acum, eu n-am nimic impotriva sa-ti pui progenitura pe Facebook, in fond si la urma urmei probabil ca asa o sa fac si eu la un moment dat – ii fac o poza copilului pictat cu mancare pe fata in parc pentru ca… acum nu am un motiv, dar atunci sigur voi avea pentru ca nu imi inchipui jumatate de internet postand fara motiv poze cu copii. Dar in fine, deviez de la subiect…
Dar oare copilul tau vrea poze cu el pe Facebook? Stii ca pozele alea nu mor niciodata, nu? Stii ca daca iei un link din ala si-l pui bine el va fi accesibil si peste 10 ani, nu? De ce-i faci asta copilului tau? Iti dai seama ca copilul ala o sa vrea si el sa agate ceva la un moment dat. Se uita gales la o fata, ii duce ghiozdanul, o intreaba de tema la “Romana”, o apuca timid de mana, poate chiar o saruta intr-un gang pe langa liceu… pana cand da fata peste pozele copilului jucandu-se in noroi. Sau in cada. Sau pictat pe fata ca Spiderman. A doua zi or sa fie “doar prieteni”.
Protejeaza demnitatea copilului tau. Nu-i pune pozele online fara acordul lui.
Dar un blog privat pe post de jurnal tot o sa-i faci. O sa te spamuiasca tot familionu’ si prietenii, cerandu-ti informatii pe subiect 🙂
Ermmm… Nu.