Îmi făcusem eu un plan mareț de a scrie o serie de articolașe despre vizita mea in Polonia, ca apoi să bag un mare articol de concluzii. Articolașele sunt în drafts și probabil o să mai întârzie un pic din motive de timp liber, dar articolul ăsta m-a inspirat să trag niște concluzii.

La momentul scrierii acestor rânduri polonezii au cele mai mari coaie dintre țările foste socialiste. Au niște coaie mari, de oțel, șlefuite de-ți iau ochii. Mai mult decât atât, sunt perfect conștienți de ele și le pun pe masă de fiecare dată când au ocazia (dacă vreți un exemplu luați de citiți articolul de mai sus). Datorită acestor coaie poporul polonez prosperă, iar țara înflorește.

Polonezii nu au câini vagabonzi. Mi se pare cel mai grăitor exemplu de civilizație – haitele de animalele nu umblă dezlegate pe străzi, bagând spaima în trecătorii temerari. Singurele exemplare din rasa “maidanez” nu le-am văzut decât urmate la mică distanță de stapânii adoptivi, de cele mai multe ori pensionari (care nu îi iau in casă când vin hingherii ca să-i arunce din nou pe strada). Deja inventasem jocul “găsește maidanezu’ “, în care ne făcusem un scop din a găsi câini fără stăpân. Nicio șansă – de fiecare dată când credeam că am descoperit un câine fără stăpân pac! apărea și pensionarul din dotare, sfidându-ne parcă. Nu am descoperi câini maidanezi nici în cele mai propice locuri – paduricea de lângă Gdansk unde am avut camping-ul, ruinele portului vechi, paduricea de lângă Varșovia unde am avut campingul, zonele în paragină din jurul căii ferate – nimic! Acum încerc să-mi aduc aminte dacă am văzut pisici. Vaci, cai sau căruțe pe drumurile naționale? Bitch please…

Polonezii au drumuri. Au șosele, au autostrăzi, au poduri peste nodurile rutiere, într-un cuvânt – au infrastructură. Peste tot se modernizează autostrăzile, la fiecare intrare în oraș există (sau se construiesc) pasaje suspendate; in Poznan este dat peste cap un sfert de oraș pentru că se modernizeaza gara și bulevardul care trece pe lângă ea. Atenție! nu se asfalteaza… este decopertat tot și se trag alte linii de tramvai (Poznanul este oricum al doilea cel mai puternic oraș din Polonia când vine vorba de produs bani). Polonezul a înțeles un lucru elementar – degeaba se chinuie să producă dacă nu are drumuri pe care să scoată produsul din țară; degeaba se chinuie să-și promoveze turismul dacă turiștii nu au pe unde să ajungă la destinație.

Polonezilor le pasă. Lucrul ăsta se vede în absolut tot ce fac. Le pasă de turiști, și datorită acestui lucru n-am văzut chelnerii sictiriți sau recepționeri imbecili. Le pasă de trafic, și datorită acestui lucru nu am văzut meseriași depășind coloana la semafor, mașini puse pe avarie sau mașini așteptând la semafor pe linia de tramvai sau pe banda de autobuz. Le pasă de animale și datorită acestui lucru au cea mai veche asociație din lume pentru protecția animalelor (1864, luați de citiți aici). Le pasă de ei înșiși, și datorită acestui lucru au parcuri, multă verdeață și multe zone de agrement în jurul orașelor.

Polonezii au îndurat un socialism mult mai crunt ca al nostru. Au fost printre primii din Europa care s-au prins că socialismul nu e chiar un gheșeft și atunci s-au răsculat, tragând și Europa după ei. Poate că secolele de sex anal pe care i le-a oferit Europa i-or fi făcut să fie uniți și să-și dea seama ca numai împreună pot reuși (citiți un pic de istorie poloneză și veți înțelege niște chestii); poate că apropierea (geografică) de Germania face să curgă un pic de sânge saxon prin venele lor. Nu știu, și nici nu mă interesează. Tot ce știu este că ăsta este genul de țară în care se trăiește civilizat, și nu datorită “guvernarii”, ci datorita oamenilor.