Prin amabilitatea uncheșului Arhi (pe care ii mulțumesc pe această cale pentru minunatul cadou de sărbători) am fost aseară să vad The Hobbit, aceasta producție care ne promite multiple orgasme vizuale datorate 3D-ului și HFR-ului. A fost… interesant.

Locul evenimentului a fost Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping City, loc unde eu nu mai călcasem până atunci. Ghinionul meu a fost ca am prins bilete cam in față (de fapt nu m-am descurcat să ma mut din timp mai în spate) astfel că a trebuit să fac niște eforturi ca să mă bucur de 3D. De altfel la orice film 3D primele 10 rânduri se cam lasă libere, sau cel puțin așa am fost informați de către cei doi neni care ne-au vorbit un pic despre HFR, 3D HFR și evoluția lor. Ocazia a fost numai bună să înțeleaga tot omul de ce toată lumea este așa de excitată de tehnologia asta care ne va face sa scuipăm curcubee.

Filmul a fost.. meeh… hai să vă zic de tehnologie mai întâi: Oh.Mein.Gott! Pe lângă faptul ca tot filmul arată a documentar BBC (studiourile de TV folosesc mai mult de 24fps, dar am uitat cât), totul părea că se mișcă un pic mai repede. Explicația pe care mi-am dat-o mie a fost că în lipsa acelui motion blur care apare la 24fps percep foate frame-urile și de aici senzația ca totul merge mai repede. Explicația asta începe să se subțieze în capul meu așa că aștept altele. Avantajul maaare al tehnologiei este ca 3D-ul arata foarte foarte foarte bine. Arata scârbos de bine în unele cazuri (vezi orcii, trollii și Bilbo Baggins acoperit de muci), iar interioarele m-au lăsat cu gura căscată, chestie care mie nu prea mi se întâmplă la cinema când am popcorn în brațe.

Filmul a fost… (cum să vă zic eu)… booooring. Am tot așteptat cu sufletul la gură să înceapă acțiunea, dar în prima oră nici vorbă de așa ceva. Acum încerc să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat în ora aia și pe cuvânt că nu-mi aduc aminte decât vorbăraie. Ok gnomii au rămas fără casă; ok, vrăjitorul în roagă pe hobbit să vină cu ei (probabil că vreun gnom a zis într-un moment de beție “băăăă, știi ce ne-ar trebui nouă?! Un pitic cu picioare păroase!!” și așa au decis să-și facă rost de unul); ok, hobbitul la început zice nu, and so on and so forth (către cei care striga “SPOILERS!” – doar dacă n-ai trăit sub o piatră nu știi acțiunea, doar se tot vorbește de ea în ultimul an). Probabil unul din motivele pentru care nu m-a prins acțiunea de la început a fost și faptul ca am petrecut prima oră încercând să mă acomodez cu tehnologia și  cu ochelarii (care nu-s așa mișto ca la IMAX). Spre final, filmul și-a mai revenit un pic și am avut parte de ceva acțiune în care să vedem ce poate face ultimul răcnet în tehnologie.

Concluzia stă cam așa: HFR 3D – da, e mișto, ca orice tehnologie nouă îți ia un pic de timp să te acomodezi cu ea; cu toate astea eu nu m-aș duce să văd un film HFR 2D pentru că impresia de piesă de teatru TV ar fi mult prea puternică. The Hobbit – tinde să tragă de timp inutil de mult (și bănuiesc că face asta ca să ne arate ce potentă este noua tehnologie) și asta m-a făcut să ma plictisesc la un moment dat, dar per ansamblu e un film ok.

…dar mai bine duceți-vă să-l vedeți cu ochii voștri!