(Povestea asta nu este ca sa invatati voi cum se face un buletin in Pantelimon. Povestea asta este aici pentru ca am nevoie de o recapitulare a etapelor prin care am trecut ieri, in timpul marii calduri de la ora 15:00, ca sa inteleg ce acte imi trebuie)

Odata semnatura pusa in registrul Starii Civile ne-am gandit ca ar fi bine sa trecem, in sfarsit, buletinele pe noua adresa. Cu alte cuvine – ne facem ilfoveni! Ati fi zis ca asta ar trebui sa fie un lucru usor, ca un orasel mic ca Pantelimonul ar face tot posibilul ca sa accepte in sanul comunitatii sale o pereche tanara de platitori de taxe care sa ridice urbea pe inalte culmi de civilizatie si progres. V-ati insela.

In primul rand a fost o usoara confuzie cu privire la “unde platim taxele”. Voiam sa mergem la posta cand am vazut, pe usa de la Evidenta Populatiei Pantelimon, scris mare ca “[…]se platesc la casieria primariei”. O luam in pas de plimbare, pe St Georg Strasse spre primarie, unde platim cei 12 lei aferenti (5 pentru ceva, 7 pentru altceva). Dupa o scurta oprire la “chioscul cu xerox” din curtea primariei, ne asezam la coada de la Evidenta Populatiei. Dupa niste melteni care s-au bagat in fata si diversi care “doar 1 minut, iau un formular”, iata-ne inauntru, unde baiatul care ar fi trebuit sa ne adune actele raspunde la un telefon (al lui personal). Si vorbeste. Si vorbeste. Si imi intinde un formular (vorbind in continuare). Si trage geamul ghiseului. Si vorbeste.

…iar dupa cinci minute revine si ne zice ca ii trebuie o copie dupa contractul de casa. In acest moment, dragalasa mea sotie se infoaie, incepe sa scape fum pe nari, ochii i se aprind, si incepe sa-i explice nu-foarte-calm baiatului ca ea nu ii lasa nicio copie dupa niciun contract, pentru ca nu scrie nicaieri. Urmeaza o cearta clasica din care iesim necastigatori (evident). Aparent cuvintele “documentul care sa ateste domiciliul curent” poate fi orice vrea baiatul sa-ti ceara, si in mod clar ceva ce nu ai la tine. In cazul asta o ditamai adeverinta de la primarie.

Ajungem (din nou!) la primarie. Adeverinta este un tipizat absolut derutant in care nu stii ce sa completezi (care adresa? adresa din buletin? adresa la care stam acum?). Cu acest tipizat completat dupa cum ai vrut tu, te duci la “Evidente debite” unde doamna are loc un dialog halucinant:

“Aaah, acolo e nr. 41. Dar nu e trecut la noi ca numar de casa”, zice tanti de la casierie
“Doamna… primaria mi-a dat actul prin care am numarul 41”, zice sotia
“Da doamna, dar alt serviciu vi l-a dat, trebuia sa-l aduceti la noi!”, raspunde intepata doamna de la casierie

Dupa “Evidenta debite” trebuie sa ne deplasam la “Registrul agricol”, unde suntem trecuti intr-un catastif mare, cu rubrici mici-mici. Suntem, practic, luati in evidenta la primarie – ca stam in casa aia, si suntem doi oameni. Aparent tot la “Registrul agricol” trebuie sa mergem sa zicem si de eventualii viitorii copii. Seems legit! Noroc ca doamna de acolo este o idee mai amabila decat restul.

Nu-mi venea sa cred ca sunt la doar doi pasi sa am toate actele! Cu adeverinta pe care a scris si “Evidente debite” si “Registrul agricol” ne prezentam din nou la registratura unde doamna ni le stampileaza (Sunt doua adeverinte, da?! Pentru ca doua buletine!), le “da numar” si… ne anunta ca “de joi incolo, conform orarului, va prezentati cu buletinul si cu un leu”. Orar? 10-14 (vineri 10-12 ca e zi scurta).

…si uite asa, operatiunea “buletine noi” se amana pana miercurea viitoare. Epustuflant!