Dupa un drum de 8-9 ore si o nunta… iata-ma fresh. Drumul – un vis.

Grecia

Demarezi in tromba de pe ferry-boat (NOOT!) si apoi masina cauta insetata prima benzinarie din care sa se infrupte cu carburant. Hehe, ce credeati voi, ca benzinariile sunt pe marginea drumului? Gresit! Sunt pe marginea drumului paralel cu drumul principal si pe care trebuie sa intri doar in anumite locuri. Faaantastic!

Dupa un drum interesant pe niste coclauri de care numai GPS-ul auzise iata-te in autostrada. Acolo, plin de libertate, calci pedala pana ajunge acul la 140 numai ca sa te pomenesti din spate cu in Pathfinder de Brasov care se simte mai liber ca tine si tine sa-ti arate asta semnalizand cu farurile. Te depaseste in tromba doar ca sa-l gasesti 100 km mai incolo oprit pe banda de urgenta pentru ca progenitura lui sa irige cu spor buruienile grecesti.

…si asta-i una tare: romanul daca vede drum national cu banda de urgenta – AVEM DOUA BENZI! Toti romanasii isi clipoceau farurile in semn de “da-te ba-n pula mea da pa banda a doua”, ignorand faptul ca intre sensuri este dunga discontinua. In fine, totul nu dureaza foarte mult si iata-te intrat in…

Bulgaria

10 leva vigneta (pentru ca esti baiat destept si nu ti-ai cheltuit toate levele la Dalboka). Drumurile sunt inguste, meschine, intunecate de paduri. Te ratacesti prin Sliven pentru ca esti incapabil sa te iei dupa un GPS. Gasesti iesirea si te trezesti in mijlocul unor campuri-dealuri-paduri pustii. Nicio masina pe drum. Ba da! uite un Golf bucurestean care incetineste la fiecare gropita (coa’, ti-au trebuit anvelope subtiri in Bulgaria!). La 20km de Nova Zagora drumul este atat de rau incat faci slalom la propriu printe cratere (nu exagerez). Treci pe langa combinate, fabrici, uzine, colhozuri – peisaje Tarkovskiene cu cladiri darapanate si inundate de buruieni, ferestre goale de dupa care parca te urmareste cineva. Sate mici, cu case urate si oameni care stau la birt sau “la bordura”. Masini rablagite, forduri escort, opeluri ascona, si din cand in cand cate un VW pasat vechi si ruginit. Totul iti da impresia de saracie lucie.

Gasesti un OMV dupa Veliko Tarnovo, dar la fel si toti romanasii care umplu parcarea. Bine ca terasa e libera si poti sa bagi linistit la ghiozdan un sandwitch si-o cafea (doua sandwitchuri, o cafea si-o cola fac 12 leva in caz ca va intrebati).

Te apropii de Ruse. Chinezaria ta de modulator FM, acordat pe 108.0, este dat la o parte de pe frecventa de “Radio Bulgaria Actualitati” (nu stiu cum sa-i zic altfel) care la ora aia transmite un jazz usor, numai bun sa admiri luminile orasului si blocurile cenusii si murdare. Ajungi in vama, stai la coada, platesti 4 leva taxa de pod. (Nu-i asa ca-i misto? La romani taxa este 25 de lei, la bulgari este doar vreo 10. ACELASI POD!!). Treci podul hurducaind in spatele unor tiruri si, cu o ultima zdruncinatura, ajungi in….

Romania

La 10 metri de la iesirea de pe pod incepe sa puta a hazna. Ba da’ stii cum? A subsol de bloc dupa doua zile de ploaie torentiala; a fosa septica data p-afara; a caaacaaat! Inchizi geamurile, pui aerul pe recirculata – nimic taticu’! Ti-a intrat mirosul in masina, ti-a scorojit tapiteria si interiorul narilor. Tragi in vama, ti se zice “Buna seara!” si “Drum bun!” (la interval de 20 de secunde, dupa o scurta uitatura in pasaport). Pornesti de pe loc si o droaie de caini incep sa te latre.

Pe drum, BMW-uri de Galati si Giurgiu (in egala masura) iti dau faruri sa te misti din calea lor pentru ca au chestii importante si nu pot fi retintuti de un amarat care o arde cu 110 prin bezna aia absoluta. Politia sta pitita intr-un sant cu luminile stinse.

…si acum ploua ca-n octombrie.