Și se făcea odată ca-i dă Dumnezeu lui Sf. Petru Cornul Abundenței și zice:

’Petrică, ia du-te tu tată și împrăștie Abundența prin lume, că n-ar strica un pic de ajutor divin noii mele jucării’

…și pleaca Sf. Petru și începe sa împraștie peste tot Abundență. Și a aruncat Sf. Petru Abundența în apă și atunci apa s-a umplut de pești și pescarii s-au bucurat. Și a aruncat Sf. Petru Abundență pe pamânt, și atunci el s-a umplut de roade și lucrătorii pamântului s-au bucurat. Și a aruncat Sf. Petru Abundență și la Apus, și atunci toți locuitorii Apusului s-au bucurat. Și a aruncat Sf. Petru Abundență și la Miazănoapte și atunci toți vikingii și urșii polari s-au bucurat. Și când să se întoarcă spre Răsărit se împiedică Sf. Petru de o țara mică, aflată pe malul Mării celei Negre și al Dunării celei Albastre, și scapă Cornul Abundenței peste dânsa. Enervat la culme, Sf. Petru trage o preacuvioasă flegmă și zice cu năduf:

’Ptiu! De n-ați avea parte de ele!’