M-am gandit ca n-ar fi rau sa impartasesc si cu blogul chestii pe care le invat din cartea* pe care o citesc acum (pentru ca, nu-i asa? cartile te fac neprost). In esenta este vorba despre popi, biserici si averi, toate comprimate intr-o forma cat s-o inteleaga poporu’.

Povestea e asa: crestinismul a venit la noi odata cu romanii care nu numai ca ne-au luat femeile, ci ni l-au luat si pe Zamolxe si ni l-au dat la schimb pe Dumnezeu. Fair enough. Popii insa nu prea au avut trecere decat atunci cand primul imperiu bulgar a inceput sa se ridice de pe la sudul nostru cu tot cu crestinismul lui (datorita acestui lucru majoritatea scrierilor religioase romanesti sunt in slavona).

Dupa ce fanariotii s-au instalat la noi in ograda a inceput un exod de fete bisericesti de sorginte greceasca dinspre Fanar (si nu numai) catre “Moldovalahia” (voi stiti deja ca domnitorii fanarioti erau in mare parte de origine greaca, nu?).

Ilustrele fete bisericesti au inceput sa construiasca pe la noi asa numitele “manastiri inchinate”. Ce inseamna asta? Inseamna ca fiecare preacinstit duhovnic si-a deschis manastire care purta acelasi hram ca unele de pe muntele Athos (si nu numai). Dap, v-ati prins, au deschis niste sucursale. Acele sucursale plateau si un mic “impozit” catre manastirile mama, dar asta s-a intamplat pe la inceput. Indata ce si-mai-inaltele fete bisericesti de la manastirile “originale” s-au prins ca au sucursale prin tarile romanesti au inceput sa vina in vizita si sa pretinda ceva mai mult banet. Astfel, spre inceputul sec. al XIX-lea majoritatea manastirilor romanesti erau “manastiri inchinate” care detineau averi nemasurate din care trimiteau periodic si la “sediul central”. Se estimeaza ca pe la 1821 manastirile detineau o septime din totalul terenurilor arabile din Moldova si Tara Romaneasca (fun fact: a existat un proces prin care o manastire cerea nici mai mult nici mai putin decat dealul mitropoliei. Funnier fact: a castigat, dar a primit alte terenuri in compensatie).

Dupa 1821 (si dupa ce am inceput sa ne uitam mai urat la greci) domnitorii vremii au cam inchis robinetul, nu pentru ca nu s-ar fi prins de business-ul acest mai din timp, ci pentru ca atunci le-a permis contextul regional (Grecia intrase in dizgratia Imperiului Otoman). Evident, treaba nu prea a tinut atunci, ci a trebuit sa vina Cuza si sa le-o traga artistic prin nationalizarea terenurilor manastiresti, lasandu-i astfel fara averi (ocazie cu care unii din ei s-au si carat spre zone mai profitabile).

…asa ca daca auziti vreun popa ca o scoate p-aia cu “sa dea statul terenurile manastirilor inapoi” sa-l luminati-l voi spunandu-i ca oricun nu erau ale lui, ci ale prietenilor de la muntele Athos.