O sa vina multe articole de genul “uite ce mișto e la ei și ce de căcat e la noi”. Din păcate ăsta e adevărul, obișnuiți-vă cu asta!

In roadtrip-ul meu am făcut cam 2500km prin Polonia, prin tot felul de zone – de la autostrăzi cu limita 140km/h până la drumurile județene prin care a considerat GPS-ul să ne ducă. De asemenea am facut niste bătături nașpa de la cât am mers pe jos prin orașele  lor mișto.

Polonia este o țară catolică, cu mare încredere în biserica lor. Sunt foarte mândri de asta și sunt foarte mândri că au dat omenirii un om atât de importat cum a fost Karol Wojtyla, un om al cărui pelerinaj de nouă zile prin țara natală (prima vizită în Polonia în calitate de papă) a reprezentat scânteia ce a declanșat lupta anti-comunistă din europa de est. Prin toate orașele sunt catedrale impresionante ca și arhitectură și istorie, restaurate impecabil în urma distrugerilor din cel de-al doilea război mondial. Chiar și în mina de sare de la Wieliczka minerii au săpat zeci de camere de rugăciune, având statui sculptate în sare (e drept că în secolul al șaisprezecelea trebuia să fii un om foarte credincios ca să te cobori și să muncești într-o mină de sare).

…și cu toate acestea religia lor nu este ostentativă. Locurile de rugăciune nu sar în ochi. Nu am văzut cruciulițe atârnate în mașini. Credința lor este ceva personal și nu ceva cu care să se fălească. În loc să dea banii pe biserici ei au preferat să dea banii pe șosele și pe spitale. Toate catedrale sunt perfect integrate în oraș, nici una nu sare în ochi. De asemenea în niciun sătuc nu am văzut vreo biserică înaltă, nouă și mai strălucitoare decât orice casă din sat. Trebuie să te uiți foarte atent ca să găsești biserici prin satele lor.

…și ca o comparație de final: de la Oradea la Brașov am văzut mai multe biserici decât am văzut în toată Polonia. Biserici mari și curate în sate mici și părăginite.