Se facea ca era anul 1939 si un baiat respins de la Academia de Arte din Viena era cancelar al Germaniei. Pe la final de august si-a zis el in mustacioara ca ar fi o idee buna sa invadeze Polonia si a procedat in consecinta. A urmat apoi toata debandada denumita generic “Al Doilea Razboi Mondial”, o debandata in care milioane de oameni au murit, alte milioane de oameni au fost deportati si o mana de corporatii s-au imbogatit. Trei ani mai tarziu Germania avea Europa la picioare si se pregatea sa intre in Moscova, ca sa le-o dea pe coaja fostilor ei aliati, niste baieti cu steluta rosie in frunte. Aerul inaltimilor insa l-a ametit de tot pe pictorul aspirant, facandu-l sa uite ca rusii or lupta or fi ei prosti, dar sunt multi. Consecinta directa a acestei ameteli a fost ca rusii au tinut usa bine pana cand a inceput sa fulguiasca, apoi au zis un “O rly?” si au inceput sa-i ia la suturi pe nemti, fix cand gerul batea mai tare in maica Rusie. Asta a fost inceputul decaderii Reich-ului milenar, produsul unei minti care s-a lasat ametita de putere. Pe bune, chiar cred ca daca zugravul austriac mai astepta un an cu operatiunea Barbarossa acum toata Europa conducea Volkswagen-uri, vorbea nemteste si spuneau la gura sobei legende despre un popor de oameni numiti “evrei”. Dar n-a fost sa fie asa, si iata ca prin ‘45 totul s-a baltit, pictorasul si-a tras una la mir si gata cu razboiu. Maica Rusia si Unchiul Sam si-au dat mana pe Elba, cu juma de gura ranjind si cu alta scuipandu-se, si iata-ne eliberati de sub jugul fascist. Harta Europei a fost trasata dupa bunul plac al baietilor care si-au dat mana, invinsii au fost pusi sa plateasca pagube de razboi, Germania s-a impartit in doua si uite asa au inceput filmele cu spioni. Dar asta e alta poveste…

De la aceasta a doua conflagratie Germania si-a luat-o artistic. Pe langa faptul ca nicio femeie n-a scapat neviolata din mana rusilor, brava Armata Rosie a jefuit, omorat si incendiat dupa bunul plac tot ce-a prins in calea lor spre Berlin. Dupa ‘45 a urmat foamete, devalorizarea marcii, somaj, divizare, mai pe scurt – nemtii au suportat infrangerea. Dupa ‘49 insa, economia nemteasca a luat-o vertiginos in sus, datorita reformelor economice propuse de Ludwig Erhard^[1] (fapt divers: Social Democratii s-au opus acestor reforme), si a continuat sa mearga tot in sus pana prin anii ‘60, in toata aceasta perioada Erhard fiind ministrul economiei, iar cancelar al Germaniei era Konrad Adenauer.

Fast forward pana in zilele noastre. Iata-ne uniti sub o mare prelata cu stelute pe care scrie Uniunea Europeana, un loc minunat unde putem circula cu buletinul, putem cumpara la aceleasi taxe si putem sa ne batem cu mana pe burta sa zicem “ai dreq europeni ce suntem noi”. Avem granite deschise, avem aceeasi moneda (unele state, cel putin), impartasim aceleasi principii democratice, aceeasi scara de valori si alte cuvinte si expresii bombastice. Toti am vrut sa fim europeni, toti am tras din greu la asta, toti ne-am facut frate cu dracu pana cand iata-ne in marea familie europeana.

…si aici filmul se rupe. Ia deschideti un pic ochii la ce se intampla in jurul nostru. Marea economie Germana este zgariata un pic pe alocuri de criza asta, dar cu  toate astea este principala sursa de venit a marii noastre familii europene. Ea saraca s-a oferit sa imprumute niste bani la amarati, ca nu cumva sa vina fara tichie de margaritar la mesele in familie si, atunci cand amaratii au dat bani chiar pe tichie de margaritar in loc de infrastructura si fabrici, le-a mai dat un pic, tot imprumut. Intrucat amaratii nu au acum de unde sa-i dea inapoi (cel putin deocamdata) batranica Germania isi freaca mainile satisfacuta si se mira cum naiba au fost atat de naivi conducatorii ei din trecut de-au incercat sa subjuge Europa cu arme, cand exista metoda mult mai pasnica a banului. De ce sa te chinui sa faci razboaie cand poti la fel de bine sa ademenesti bastinasii cu obiecte lucitoare si ei vin singuri sa se joace in nisiparul tau?

La 67 de ani dupa ce Europa (cu un pic de ajutor din US) a pus cruce celui de-al treilea Reich, Germania are din nou toata Europa la picioare. Al patrulea Reich nu se bazeaza pe uniforme terne, ordine latrate si teroare, ci pe spiritul european al statului de drept, pe principii democratice si pe tot felul de alte cacaturi in care ne-am bagat singuri.

…si de-asta mai Arhi, Germania ne fute in cur acum.

[1] – “German Economic Miracle” http://www.econlib.org/library/Enc/GermanEconomicMiracle.html