Azi am avut un drum de facut cu un taxi asa ca am intrat pe modul “inregistrare povesti taximetristi”. De obicei nu incheg discutii cu taximetristii dar cateodata ei simt nevoia sa se descarce.

…si aflu asa: “Dom’le fii atent ce mi s-a intamplat acum. Deci ma duc la o saormerie sa-mi iau si io o saorma. Ii cer lu’ ala o saorma la farfurie. El ia, imi pune tot, pune lipia deasupra si-mi zice ca n-are sa-mi dea tacamuri. Cum bai fratele meu, eu cum mananc acum? Era unu tanar[…] Dar stiti ce denota asta in viziunea mea? Noi muncim nu gandim dom’le!”. Funny. Dar nu de asta voiam sa va zic, ci de alta chestie:

“Deci sa va zic eu dom’le de ce sunt eu suparat pe sistemul asta si pe tara asta si pe tot [n.r. – urmeaza o povestire cu un dosar de RCA in care Astra il tine de vreo doua luni sa-i dea banii dupa ce un “client Astra” l-a lovit]. […] si d-aia am zis io dom’le ca nu le mai dau niciun ban frate. Niiiiciun ban. Am o banca la care dau bani, dar na! e un credit mare, am luat saptesutecincizeci de milioane pe zece ani. Dublu platesc! Ala trebuie. Dar in rest, am niste carduri d-astea de cumparaturi… sume mici… vreo cin’spe milioane, pe alea nu mai dau niciun ban. Nimic. Ia sa mai umble si ei dupa mine! Mie asa mi s-a parut omeneste, sa le platesc si ei, ma jupoaie pe toate partile. Politia ma jupoaie, banca ma jupoaie, ia sa nu le mai dau niciun ban. Pai ce sa-mi faca? Venit n-am, ca mie imi intra banii direct, nevasta e somera, am trei copii acasa, apartament proprietate n-am… ce sa-mi faca? N-au ce sa-mi ia. Iaaa maai daa-i draaacu’. Aci pe colt e bine daca va las?”

…si dandu-ma jos din masina m-am gandit ca da, e o tara de cacat aia in care o banca da “saptesutecincizeci de milioane pa zece ani” unui om care n-are de fapt nimic pe lumea asta in afara de datorii.