De cand am aflat vestea ca vom avea un urmas am inceput, inevitabil, sa auzim si povesti despre tot procesul care-l implica acest lucru. Pe unele le auzim pentru ca vrem – este normal sa vrei sa stii cum au trait altii aceasta experienta (nu neaparat ca sa stii la ce te astepti, ci mai degraba ca sa-ti mai goneasca teama de necunoscut); pe altele la auzim ca vin la pachet cu categoria precedenta, si astea sunt, de obicei, cele mai horror.

Am observat o fascinatie morbida a femeilor de a-si povesti toate nenorocirile prin care au trecut cunostinte, prietene, ba chiar si ele insele. “Ah, esti insarcinata? Vrei sa nasti natural? Da e bine, dar o cunostinta de-a surorii unei colege n-a putut sa stea in fund doua zile dupa aia pentru ca [whateeever]”; “Ah, la clinica aia privata? Da, am auzit de la vecina unei verisoare de-al treilea ca la nu-stiu-ce clinica privata (nu cred ca la aia unde nasti tu, dar uite, intreb) au lasat pe femeie in travaliu de una singura trei ore incheiate”. Indiferent de metoda prin care nasti – exista o poveste de groaza despre ea. Indiferent de clinica la care nasti – exista o poveste de groaza despre ea. Indiferent de ce stii tu despre nastere – exista o poveste de groaza despre tot, si de fapt tot ce stii e gresit.

De ce?! De ce sunteti morbide? De ce n-am auzit povesti cu “da, am stat in travaliu X ore pentru ca asa e normal, am nascut, totul a fost bine, copilul e sanatos”? De ce n-am auzit despre cezariene de succes?! (“Da, m-a durut ca la orice operatie, dar dupa cateva zile am fost ok, copilul e bine sanatos”). De ce toate proclamati peste tot ca e foarte misto sa fii insarcinata, si vai ce iti schimba viata un copil, dar cand sunteti luate la bani marunti incepeti sa insirati niste povesti care sperie orice mamica aspiranta? De ce sunteti atat de morbide?!

…si nu ma provocati sa incep sa vorbesc despre forumurile de mamici!