Toata viata mi-a placut sa fiu neprost, si din aceasta cauza citesc avid sms-uri lungi (referinta). Calatoriile lungi cu metroul nu fac decat sa contribuie la timpul meu de citit. M-am gandit ca n-ar fi rau sa dau mare cu ultimele mele achizitii in materie de cuvinte complicate, si sa va aduc in atentie trei carti exceptionale pe care le-am citit in ultima vreme. Daca lenea nu ma cuprinde iar, vor urma alte trei carti cat de curand. Dar in fine, sa incepem:

Dragul meu turnator (Gabriel Liiceanu)

Cand am vazut-o prima oara in standul Humanitas de la Gaudeamus mi-am zis ca aceasta este alta carte despre trecutul glorios al securitatii romanesti. Oare cat vom mai mulge de subiecte aceasta vaca inepuizabila care este “aparatul de represalii” al regimului comunist? Urmatorul meu gand a fost insa… “dar oare cat stiu eu despre acest subiect?”, iar raspunsul a fost destul de simplu: “Mai nimic”. Tot ce stiu este adunat de pe internet, citit in diverse publicatii si vazut la TV. De obicei lucruri rele, oameni intemnitati, torturati, exilati, arestati la domiciliu, pusi la zis pentru o idee care nu cadra cu ideologia vremii. Am luat cartea de pe raft cu gandul ca, probabil, voi fi un pic mai informat dupa ce o voi fi terminat.

Discursul tinut de autor cu prilejul lansarii cartii mi-a sporit increderea ca lucrarea nu este ceva ce-am mai citit pana atunci. “Dragul meu turnator” nu este o poveste despre tortionari, despre puscarie sau despre beciurile securitatii. Este o carte despre fata nevazuta a Securitatii – acei oameni care, in caldura birourilor lor, instrumentau dosarele, adunau notele, scriau dari de seama. Ei au fost arhitectii acelui sistem, batraneii pe care incercam azi sa-i condamnam fiind doar niste biete instrumente in mana acestora.

Inca de la primele randuri cartea m-a prins in bratele ei si m-a tinut strans pana cand am intors ultima fila. Tonul blajin cu care este scrisa cartea, ironia fina la adresa “filajului” care urmareste un om cu nelipsita “sacosa neagra” cum se duce la piata, incercarea de motivare a actiunilor “aparaturii de stat”, toate astea se imbina intr-o lectura numai buna pentru serile de iarna. Ornata cu meditatii asupra regimurilor totalitare si asupra actului de “urmarire” in general, cartea te face sa intelegi cum de au fost posibile toate acele lucruri pe care noi le consideram astazi grozavii, dar pe vremea aceea erau parte din cotidian. Personajele sunt conturate cu umor si, pe alocuri, cu compatimire. Actiunile sunt desprinse parca dintr-un film din seria “Brigada Diverse” si te fac sa zambesti, uitand pentru o clipa oroarea din spatele lor (de citit de doua ori capitolul in care se instaleaza microfoanele in casa lui Liiceanu). Cel mai tare lucru insa este ca nu te poti abtine sa nu citesti cartea in vocea nazala si usor de bas a lui Liiceanu.

Atitudine dispretuitoare fata de stomac (Ilf si Petrov)

Putini autori au darul de a te face sa te distrezi citind o carte. Ilf si Petrov fac parte din aceasta categorie. Incepand cu cele doua carti de capatai – “Vitelul de aur” si “12 scaune” toate cartile lor sunt un fel de vacanta intelectuala, o serie de intamplari povestite cu umor si ironie la adresa Rusiei Sovietice care tocmai se nascuse. “America fara etaje” mi s-a parut una dintre cele mai bune descrieri ale Americii anilor 20, cu nebunia, mercantilismul si nelinistea ei.

“Atitudine dispretuitoare fata de stomac” este o colectie de schite despre viata de zi cu zi a cetateanului sovietic. In absolut toate povestirile se simte ironia la adresa sistemului, de la lozincile “Pastrati curatenia” asezate in locurile cele mai murdare pana la descrierea transportului in comun moscovit. Toate povestirile abunda de situatii absurde, caracteristice statului birocratic si indoctrinat care incepea sa fie Uniunea Sovietica. Nu poti sa nu zambesti un pic amar atunci cand citesti despre calatorul care se pregateste sa circule cu transportul in comun, iar pentru acest lucru isi coase nasturii paltonului cu ata de cizmar, isi pune doua monede in doua buzunare diferite (pentru ca prima s-ar putea sa-i fie furata) si nu-si lustruieste ghetele pentru ca oricum ii vor fi calcate in picioare de calatori. Nu poti sa nu-ti aduci aminte de vremurile “de demult” atunci cand citesti de spitalul de nebuni plin de oameni care repeta intr-una “Avansati! Avansati! Coborati la prima?! Ia intrebati, in fata coboară cineva?!?”.

Va recomand cu caldura cartea, mai ales citita in metrou, cand veti fi singurii care radeti intr-o mare de oameni tristi si imbufnati.

Luni de fiere (Pascal Bruckner)

Cand am citit “American Psycho” am crezut ca este o carte profund bolnava, avand pasaje intregi pe care le-am sarit pentru ca n-am avut “stomac” sa citesc asa ceva. Cand am citit “Blestemati” de Chuck Palahniuk nu am crezut ca mai poate exista ceva de adaugat in aceasta expozitie de orori. Asta pentru ca nu citisem inca Pascal Bruckner.

Dupa ce am citit “Hotii de frumusete”, “Casa ingerilor” si, recent, “Luni de fiere” am ajuns la concluzia ca, in timp ce Chuck Palahniuk este un maniac care iti picteaza peretii imaginatiei cu sange si fecale, Pascal Bruckner este un maestru al vorbelor care iti descrie cu lux de amanunte cum ar arata peretii tai manjiti cu sange si fecale. Plimbandu-te printr-o carte de Bruckner o sa dai peste personaje in esenta defecte, stricate inca din frageda pruncie, a caror singura justificare pentru faptele abonabile este ca “asa sunt eu”.

“Luni de fiere” este o carte despre “criza cuplului modern”, criza prin care trecem toti la un moment dat. Este despre plictiseala care intervine intre doi oameni, despre dorinta de a “rupe normele”, dorinta care a ajuns chiar si ea o norma. Cuplul modern este un cuplu profund sexualizat, un cuplu in care cina cu prietenii, concubinajul si viata de zi cu zi sunt doar pauze intre partide de impreunare bolnavicioasa. Ca sa va dau un mic exemplu, explicatia unei partide masochisto-uro-scatofila este ca “[…] atunci cand iubesti pe cineva, trebuie sa iubesti pana la capat”. Daca asta este scaparea din criza cuplului modern prefer sa mor de plictiseala.

Va recomand cartea (daca aveti stomac pentru ea) pentru toate meditatiile asupra notiunii de “cuplu” si “concubinaj”.