Scriu aceste randuri din propria mea bucatarie, renovata si remobilata. Langa mine sta cana de cafea, iar pe fundal se aude fi-miu care s-a enervat pe-o jucarie si da de pamant cu ea. Sunt acasa.
…pentru ca in timp ce voi, multimea astora de celebrati 1 Mai, va betiveati prin Vama sau incingeati gratarele, eu ma mutam. Da, cineva trebuia sa patimeasca si pentru pacatele voastre; pentru litri de vodca inghititi (si scosi afara din nou, in unele cazuri); pentru tolaneala pe sezlonguri; pentru toate pozele din Italia, Irlanda, Elvetia etc. pe care le am in feed-ul de Facebook. Pentru toate astea cineva a trebuit sa patimeasca, iar acel cineva am fost eu. Am patimit prin carat bagajele trei etaje pe scari si umpland masina pana la refuz cu genti si sacose; am umplut o duba cu mobila; am umplut inca o masina cu cutii. Toate astea in week-endul “cu 1 Mai”.
([record scratch]; Poate va intrebati cum am ajuns aici. Sa va povestesc…)